- aprióric
- adj. m. (sil. -pri-o-), pl. apriórici; f. sg. aprióricã, pl. apriórice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
aprióric
Look at other dictionaries:
aprioric — APRIÓRIC, Ă, apriorici, ce, adj. (fil.) Anterior experienţei, independent de experienţă; bazat numai pe raţiune. [pr.: pri o ] – Din germ. apriorisch. Trimis de ana zecheru, 02.10.2002. Sursa: DEX 98 APRIÓRIC adj. (FILOZ.; la Kant)… … Dicționar Român
apriori — A PRIÓRI adv. (fil.) În mod aprioric. [pr.: pri o ] – Din lat. a priori. Trimis de ana zecheru, 28.09.2007. Sursa: DEX 98 a prióri loc. adj., loc. adv. (sil. pri o ri) … Dicționar Român
aprioritate — APRIORITÁTE s.f. Caracter aprioric. [pr.: pri o ] – Din fr. apriorité. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 aprioritáte s. f. → prioritate Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic APRIORITÁTE s.f. Caracter aprioric. [ … Dicționar Român
imperativ — IMPERATÍV, Ă, imperativi, e, adj., s.n. 1. adj. Care ordonă; poruncitor. ♢ Mod imperativ (şi substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicţie, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziţie… … Dicționar Român
priori — A PRIÓRI loc. adj. şi adv. (în mod) aprioric. (< lat. a priori, din ceea ce precedă) Trimis de raduborza, 28.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
raţionalism — RAŢIONALÍSM s.n. 1. Curent în teoria cunoaşterii, care consideră raţiunea ca singurul izvor al cunoaşterii autentice şi certe. 2. Încredere în capacitatea raţiunii de a cunoaşte realitatea. [pr.: ţi o ] – Din fr. rationalisme. Trimis de… … Dicționar Român
transcendental — TRANSCENDENTÁL, Ă, transcendentali, e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţei şi o condiţionează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat.… … Dicționar Român
